Scrisoare din oraşul fără gară

Tagged:  

vă scriu din oraşul acesta târşâit fără gară
unde gândurile mele
au uitat să păşească
aici oamenii au închis versul în colivii
se cunună prozaic fără jurăminte
cu destinele lor implacabile
dăruindu-le vag câte o metaforă
copiii s-au plictisit să fie copii
şi părinţii nu mai au vreme să crească părinţi
doar neputința umblă nestingherită pe străzi

închide-mi ochii să urlu
curcubeul şi-a ucis sângeros culorile

cum ai putea să mă găsești
nicăieri

George Stanciulescu

Your rating: None

Publică un comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Allowed HTML tags: <a> <em> <strong> <cite> <code> <ul> <ol> <li> <dl> <dt> <dd>
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.

Mai multe informaţii despre opţiunile de filtrare